agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3028 .



Labirintul vieții
poezie [ ]
Din volumul de versuri “URME PE NISIP” (“Introspecție Sentimentală”), ce se află în curs de apariție

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2013-12-28  |     | 



În trecut:
Construcție cu rădăcină epocală, istorie ce e chiar milenară
Ce-a fost gândită de Dedal, pentru al său rege Minos ce în dar
I-a oferit bani mulți și chiar de toate, să înalțe în Cnossos ce nu poate
Mintea omenească doar cu greu, să zămislească-n gândul său.
El Labirintul a fost creat, din rocă dură și păcat
Pentru a-l sechestra pe Minotaur, simbol de om și evident de taur
Ce a fost omorât de el Tezeu, ieșind din el apoi cu greu
Cu ajutor de la Ariadna, ce firul de ață oferit a fost prihana
De a arăta întoarcerea din acel infern, în care a intrat cu gând peren.

În prezent:
Viața astăzi ne oferă, mult mai mult decât ea speră
Că tu poți să duci în spate, griji, nevoi și alte toate
Labirintul e modern, e construit pe infern
Ce-l găsești zi după zi, atunci când încă nu știi
Să prețuiești clipa prezentă, să fie doar adiacentă
Starea de tristețe, jale, și alte stări tot similare.
Nașterea e la vedere, ești în capăt de mistere
În copilărie încă, labirintul nu se-afundă
Vezi lumina de la capăt, încă-i mult, până când capăt
Tot mai multă încâlcire, pe măsură ce-s în fire
Când deși maturitatea, se spune că-ți dă dreptatea
Labirintul se încurcă și îți dă mai mult de furcă.
Când ajuns la bătrânețe și ți-e sufletul tot zdrențe
Labirintul dă un semn, de lumină spre infern?
Nu, e licărirea care, de ai fost curat îți sare
Þie în întâmpinare, să te ducă la Cel care
Te așteaptă neîncetat, de la naștere-majorat
Până acum la bătrânețe, când privești pe multe fețe
Tot trecutul ce s-a dus, labirintul l-ai parcurs
Și-a rămas doar amintirea, ce poartă în ea iubirea.

Ce va urma:
Viitorul e incert, doar trecutu-i imanent
Timpul cel ce va să vie, e tot labirint și fie
Că e doar imaginar, uneori e și hilar
Cum de poți a te-ncurca, de creația ce-i chiar a ta
Și doar cei ce au în față, gândul bun și-un fir de ață
Vor putea să mai străbată, labirintul încă o dată.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!