VIERMII VEACULUI

Viermii veacului trăit,
tâlhari nepedepsiți iubiți de ignoranță,
fac legea legilor nelegiferate
pentru buzunarele prezentului și viitorului,
tot mai mari și mai puține,
cât să încape rugăciunile, speranțele și suspinele
convertite în zornăit.
Trupurile tot mai grele leapădă aripile
și rămân prizoniere banalității cotidiene,
protejate de requiemul orizontului
și produc.
Să-ți spun povestea altfel,
fără complotul resentimentelor,
fără protecția lașității datoare intestinelor
și a promisiunii unor umbre
care și-au adjudecat buzunarele lumii.
Sunt martorul gloriei prezentului,
chiar eu sămânță germinată
în bogăția vieții care încă mă iubește,
locuitor chiriaș în această rotundă garsonieră
cu un singur bec fierbinte și agresiv,
gata să mă înghețe într-un bob de nisip
al veacului energiilor mărunte.
Te-am aruncat în oceanul gândurilor mele.
Acum înoată până mă vei găsi
în înțelegerea ta.