mi-aș îngropa cuvintele
de vii
într-o tăcere mai tăcută
decât a ta
și mai adâncă decât o moarte
nepătrunsă încă
în toată profunzimea ei

dar ce fel de om
aș mai putea pretinde că sunt
în niciun caz
unul

sau nici acum nu știi că
pe poet nu cuvintele îl ucid
ci nerostirea lor

el nu știe să tacă la fel de frumos
de dureros- apăsat
așa cum taci tu peste sufletul meu
piatră de mormânt

lespede rece
tu ce faci atunci când te petrece
de la un capăt la celălalt
dorul de cuvânt