în zori am găsit doar culoarea femeii pe piele
noaptea se îndepărta în cioburi sub pașii ei pe trotuar

în oglindă chipul meu apare cu greu de sub trăsăturile-i fine
ochii au răzbătut ultimii păstrând un pic albastru ca amintire
mă așez pe stinghia patului picioarele atârnă în gol
trag aer adânc în piept sub mine curge ziua în care mă pregătesc să sar