am scris o poezie
ca un om singur
strigam după cineva
să i-o dăruiesc
oricine trecea
trântea capacul fântânii
fără să se uite

de prea mult țipăt
mi se uscau ochii
orbisem
era secetă
pădurea de salcâmi
fluiera a pustiu

deodată vântul
mi-a îndoit brațele în cruce
respiram suflet la suflet
plângeam lacrimă din lacrimă

cineva a plecat
fără o vorbă
poezia mea s-a luat pe tălpile lui
ca praful

am rupt o frunză
și am semnat
eu, anno domini