Tristețea –
succesiune de clipe funerare
în care este îngropată bucuria –
zvâcnește dureros și rece
în iglul ființei
în timp ce corpul se târăște
printre ghețari și crevase
o las să înghețe la Polul Nord
și-mi transmigrez ființa
într-o zonă de efervescență spirituală
în care bucuria
orbitează în jurul
punctului nodal al evenimentelor
din care pornesc radial
caleidoscopul întâmplărilor
așezate în straturi succesive
ce cresc din trecut în prezent

Îmi generez plăceri
prin mișcarea sinelui înspre entuziasm
smălțuind sfera pozitivităților
cu lumina eliberată din crisalidă
făcându-se fluture
polenizând ființa cu optimism

Un dor de inefabil
îmi traversează ființa
de la Sud la Nord
energizând organismul.

Am căutat perfecțiunea
în ipostazele vieții boeme
în fațetele luminii
încovoiate de greutatea tenebrelor
în Paradisul îngenunchiat
de dimensiunea imensă a suferinței
în femeia senzuală
îndulcind urâtul prin elementele frumuseții
ancorată de iubire în tină
creatoare de sclavi
încătușați de ochii ei languroși
și-am descoperit imperfecțiunea
mișunând prin porii ființei
întunericul mergând la braț cu lubricul
dezordinea ce crește progresiv din haos
infiltrat din minte în realitate
ce transpiră irealul cu măști de simulacre
efemerul – talpă a veșniciei
bătută în cuie –
scrijelit pe fiecare rid

M-am căutat pe mine însumi
într-o lacrimă
pe care plutesc frunze
într-o hologramă
ce redă partea cealaltă
a existenței
într-un mister rupt de realitate
lăsând urme de lumină în umbră.