lui M. Eminescu

Noaptea-n stele caută un luceafăr,
Deși s-a stins, lumina lui tot vine,
Iubito, am plecat din lume teafăr
În orologii veacuri trec străine.

În intervalul vieții-n unde am fost
Cuvintelor le-am dat pe veci de știre,
Și nimeni n-o să găsească niciun rost
Iubirii ce se naște din iubire.

Încrezător în pana mea cu zimțuri
Vor tot veni iluzii să se scrie,
Enigmele ce mi-au murit în simțuri
Vor naște zei cu trup de poezie.

Și-n limba dăltuită în poeme
Ca și cristalul oglinzilor de clar,
Luceafărul din înălțimi supreme
Străluce lumii viu și tutelar.