timpul și noi
el ne deportează, noi ne deportăm, noi îl deportăm
unii
alții

mersul pe treptele cu ghimpi
mersul pe vârfuri
mersul pe ultimele unghii albastre

nu se oprește nici scara nici trenul nici mâna
un deget stoarce durerea și din ochiul uscat

nu întreba care gol
golul e parte
al deportărilor din clepsidra în care îmi depun noapte de noapte restul din oasele care nu s-au lăsat pisate mărunt

vreau să le iau cu mine
știu costă bani
știu costă timp

nici timpul nici eu nici tu
nu opresc călătoria

înainte de a urca pe următoarea scară
voi mânca
vorbe și trenuri...