Prezența ta mă tulbură
Absența mă întristează
Lipsa ar fi fatală, doar o latură
Mai poate da o notă care meditează
La trecutul cel pierdut
La el prezentul nevăzut
Viitorul e în ceață
Mintea încă este creață.
Vrei tu oare chiar ceva?
Ai concepe viața grea?
Ești capabilă cândva?
Să ai tu doar steaua ta?
Întrebările se pun, ca un praf ce stă pe fum
La răscruce de dorință, amalgam de suferință
Cu iubire și mai mult, totul totului pierdut
Doar ea clipa va mai cere: face-ți lumină-n mistere.
Căci de veți trăi așa, ceața se va îngroșa
Și-o să fie cât e vie, ea iubirea-n armonie
Doar o stare de paloare, ce pare ruptă din soare
Ca el ceaiul ce se bea, când el sufletul te vrea
Să tot scapi din a ta iluzie, ce-i infuzie de confuzie.