să aștepți un timp într-o gară
să privești o vară ori să admiri frunzele căzute
îți vine să strigi așa ca pentru tine
dar nimeni să nu te critice de ce strigi
luați-mă valuri pe umeri
și purtați departe de mal
cuvintele scrise odinioară
jumătate goale
jumătate sparte
să le duceți fără să rupeți din mine și culorile
pentru că nu le-am furat cerului
le-am dat lutului prins pe frunte

și mă aplec tâmplelor ascunse
să le șoptesc un secret adus de vânt
pentru că ești atât de firesc
într-un tulburător adânc de alb