În viață sunt doar două căi: cea dreaptă și hai hui cum vrei
Dar caută a înțelege, căci ea iubirea e mai sus de rege
E zeu acum chiar întronat, pe el un munte de păcat
Ce ține de trecut și doar atât, de știi prezentul a fi-nfrânt
Să uite de el trecutul care, a fost motiv de destrămare.
Dar ea lumina din ființă, cu multă, multă suferință
A atârnat de el coșmarul, și-a scuturat în van amarul.
Deci, iartă de vei vrea să fii, iubita mea și să rămâi
Trezește-ți trupul tău cel mort la viață, dă-i sufletului o povață
De a iubi cum doar el știe, pe cel ce-i hărăzit să fie
De-a pururi și-n eternitate: soț, tată, dar bărbat și frate.
În zilele când n-o să-ți fie bine, tu floare rară porți al meu fior în vine
Și doar un gând trăiește atunci în tine: c-ai să mă ierți, că nu poți fără mine.