Cuvintele aleargă pe buzele tale
îngreunate de vântul care respiră
fulgi și funingine.

Aripile grele ți le scuturi
pe iarna bolnavă fără picioare,
timid dai la o parte timpul
rămas o pată de lumină.

Cu o culoare tremurând
arunci o notă atmosferei,
un verde crud de spiriduș
să fie o rază în tăcere.

Cuvintele se sting,
aprind poveste
în tot ce ești.