Analiza este crudă, timpul a trecut și-i nudă
Soarta la-nceput de drum, acum când totul e scrum.
Cel mai bine noi am zis, că e a face zapis
În care să consemnăm, că noi doi o terminăm
Și vom spune un adio, în care să crezi cu brio
Căci atunci când totul moare, doar “adio” stă în floare.
Dar surpriza este mare, când după adio care
Îl credeai definitiv, revine un laitmotiv
Că e rău a sta deoparte, când iubirea tot răzbate
Că e trist când nu suntem, împreună să putem
A fi totul într-un tot, a fi suflete resort
A fi rază de lumină, a fi doi sub lună plină.
Așa căci iubirea mare, stă să-nvingă ce ne doare
Și să spui printre suspine: adio, dar rămâi cu mine.
Epilog:
Asta spui tu către mine, dar te-ai întrebat ce vine
De la mine către tine, când el gândul e cu mine?
Căci nu ceea ce-ți dorești, totdeauna săvârșești
El răspunsul ce-l primești, poate fi chiar de tânjești
Unul sec și fără mine: adio, dar rămâi cu bine.