agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-20 | |
Cât oare a trecut?
Un an, doi? A trecut mai mult.. Am așteptat până acum, am așteptat toată viața… 22…22 de ani…22 de ani am așteptat, te-am așteptat… Din prima zi, de când am văzut lumina soarelui, Aerul ce mi-a umplut pentru prima dată plămânii, Și mi-a făcut inima să bată, sângele să circule… Și totuși, niciun moment nu a fost mai frumos Decât acela al întâlnirii noastre după 22 de ani. În tot acest timp m-am pregătit, am simțit, am trăit, Când am fost atins pentru prima dată de ploaie, Am simțit primul fulg de nea, Am privit pentru prima dată în soare… Și totuși... nu a fost așa cum a fost când… Când te-am întâlnit pe tine… după 22 de ani… În timpul ăsta am cugetat, am gândit, te-am așteptat, Așa cum aștepți după zile întregi de tristețe și lacrimi, Prima clipă de fericire… 22… atâtea veri, toamne și ierni, Tot atâtea primăveri.. Atâtea momente uitate, De tristețe, de bucurie, de amăgire, , toate uitate În momentul întâlnirii noastre… Acea zi… Nu o să o uit niciodată… Atâta timp cât voi trăi, mă voi trezi cu tine în fiecare zi, cu a ta privire Din acea zi în minte, primul tău zâmbet, primul tău cuvânt… Primul tău sărut, innocent, nobil care m-a purificat… Și m-a schimbat… M-a schimbat în ceea ce n-am fost de la început, Dar ceea ce voiam să fiu, dar nu știam cum, Până te-am întâlnit pe tine… Toată așteptarea asta, tot acest moment de 22 de ani, un moment, Asta e, un moment, o adiere, un clipit, O bătaie de inimă, de fapt, mai multe, numai pentru tine… Tu…tu mi-ai pus în mișcare inima, tu ai pornit-o, Ideea ta mi-a făcut inima să bată, puternic, agresiv, Cu dorința de tine… Au trecut și a venit acel moment… Și de atunci, totul a fost altfel… Și bate cu putere să știi… Ochi-mi creează a ta imagine oriunde aș merge, Mintea mea…hmmm…mintea mea tot pe tine te vede… Mâinile mele te caută peste tot, chiar și în vise, glasul meu Te cheamă, te strigă de aici…de unde sunt…și unde ești… 2013… luna... luna nu-și mai are denumirea proprie, Își are al tău nume, al tău miros, a ta atingere, al tău surâs… De atunci și până acum, totul e așa…peste tot îmi ești numai tu, În luni, și zile, săptămâni, ore și clipe…Totul și toate poartă numele tău. Și ce-ar fi tot ce-am trăit? Oare ce? Tu știi... ție ți-am spus…să nu mai spui la nimeni.. Să fie secretul nostru… Neîntinat de nimeni… Numai noi să știm și Universul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate