Curg pletele nopții peste Eminesciene crânguri,
Ca aurul Lunii peste muntoase vârfuri.
Lanuri de stele clipesc peste gânduri,
Oameni și păsări se cufundă în adânci vise și cânturi,
Ca liniștea mării în adâncuri.
Râuri repezi netezesc pietre între vechi maluri,
Pentru tine iubite scriu rânduri în valuri...
Muza nopții îmi zâmbește misterioasă,
Ca o nimfă cuminte, tăcută, sfioasă
Iar dulceața mierii poetice mă ispitește prietenoasă.
Grăbește pașii iubite și vino mai repede acasă,
În brațele iubirii să ascultăm pulsul nopții divine,
Ca timpul să se scurgă fără regrete, fără suspine,
În hamacul fericirii Sonata Lunii să ne răsfețe,
Icoane de mulțumire alunge orice tristețe.
Oda bucuriei iubirii să i se închine,
Pe notele muzicii, fermecate vecine.
În piața cerului îngerii pentru noi să se roage,
Fericirea zilelor ce vor veni
Niciodată să nu ne lase în pace.

Muză poetică în gânduri de noapte,
Dantelă din versuri ritmate,
Acum ești aproape, dar mâine departe.


20-01-2014