Totul se învârte spre înăuntru
scârba crește din seva frumuseții mutilate
din străfundurile translucide
ale sinelui
ies flăcări
ce au fizionomia infernului
devenirea degenerează corpul
în care uitarea prăbușește ființa
într-un abis umplut
cu apă murdară și stătută

Depresiile se adună
strat după strat
în psihicul labil
învârtindu-se într-o lume personală absurdă

Alergi în gol după simulacre
pe pista lașității
și, obosit, te oprești
te întorci înspre trecutul drapat cu amintiri
și plângi
asculți ecourile viitorului imprevizibil

Rezonez la sonoritățile esteticii
ritmul echilibrat are traiectorii
de armonii
intersectându-se
în perimetrul corpului.

Ființa se desăvârșește
absorbind genealogiile
și încape în absență
ca un gol gestant cu euri fecunde
în timp ce prezența
este materializată
de gânduri creatoare
născând șerpuitoare alunecări de idei

Omul degenerează în avorton
când normalitatea
se sparge în corpusculii scabrosului
la contactul cu atomii divini
monadele sunt asimilate
și corpul este dirijat înspre transcendent
acolo unde neînțelesul
este descifrat prin paradigma infinitului

Tornada afectelor
spulberă calmul de dinaintea furtunii
letargia se încarcă cu electricitate
privirea magnetizează lucrurile
imanența generează catharsis

Realitatea este fecundată
cu miriade sfere microscopice
la contactul cu materia telurică
se generează fulgere
a căror energie flagelează idealurile somnolente.