o să vină o vreme
cînd zăpada va clocoti
în gîtul tău eprubetă
și-ți va părea cel mai tulburător
lichior de coacăze roșii
strivită ca un melc sub spatele tău
voi număra toate gusturile
și resturile de salivă
pe care limba ta de acuarelă
le va sonoriza în tablouri
o să vină o iarnă
cînd vom curăța frigul de solzi
vom rîde cu picioarele acestea uituce
aruncate vraiște într-un nor de măsline
implorînd iarna să ne crească biserici
sub unghii