E puțin a spune, că lumea asta-i un loc anume
Căci mai presus de toate, sentimentul este cel care desparte
Lumea ce iubește viața, de cea care se pierde și hoața
Ne poate duce pe necunoscutele cărări
Spre înțelegerea a ceea ce uitat-am de cu zori.
De vei vrea să înțelegi a ta viață, întoarce către tine a ta față
Cu gândul tot mai aproape de umbra ta divină
Căci El Domnul cărarea ta o alină
Și te face să ai acel fior unic în tine
Ce te îndeamnă să fii prietenul tău în sine
Cu sentimentele ce se vor mistuite
În tot ce este drept, demn și cuminte.
Și-atunci El Domnul va voi a tace
Pănâ ce îți arată ce vei face
Clipă de clipă, ceas de ceas, din timpul scurt ce-a mai rămas:
Deci tu copile tot privește, la drumul ce ți se călăuzește
Și-nvață a păși tot înainte, cu trup și suflet, dar și inimă și minte.