ne oprim pe marginea podului
amintirile sunt comune și nu le poți scoate din radicali
să ne construim două paranteze drepte
cățărăm pe ele suspiciunile
și coacem pe plită mere verzi
parfumul serilor se prefac în mituri
împărțim socolteala pe spinarea noastră

hai să vedem care dintre noi doi cade primul
să te ridici după prima bătaie a clopotului
să te miri de fiecare ecou al tăcerii tale
să te întrebi de ce nu te întrebi la nemurire
să mergi în picioarele goale pe zăpadă
sigur îți vei aminti de tine
vezi? nu le poți scoate pe toate din suflet
chiar și acele dureri tulburătoare sau chiar și aceste nebunii trecătoare
te vor vindeca de trecerea umilă prin pustiul tău