De când nu ne-am văzut

Clocotește cerul de când nu ne-am văzut
S-a rupt soarele-n bucăți și-l trag norii de bretele
Of, ce ironie, să stau noaptea cu ochii-n stele
De când te-am sfărâmat la piept, mult a trecut!

Râd fulgii de nea de mine dansând nebunește
Pe-un vânt cam beat cu burta plină de vin ars,
Iar amintirea ta, întreaga minte îmi sucește
Ah, ce-aș vrea să te cuprind, dansând un vals!

Prezența unei stări de „minte-n nori” ciudată
Își pierde haina într-un stil destul de dur...
Eu merg orbește spre o lume parfumată
Hmm, ce mult mi-a fost dat ca să îndur!