Acum
tot ce mi se spune
nu mai cred.

Gândurile mele-s singulare,
faptele se lovesc de ale altora,
sunt un răzvrătit
în scorbura din care n-o să ies.

Totul îmi pare o neșansă,
o debarcare în altă lume,
într-un ținut cu victime
strânse-n marea turmă
unde lupii-s păstori.

Singura scăpare
e să mă pierd în mulțime,
într-un ocean de întâmplări,
nume necunoscut.