În țipăt de glande barbare

punct uleios

lihnit după urgii

după sori rupți în două

râncedă pâclă inertă și surdă

afurisenie de braț greu ucigaș

gingie ingrată de mort

ca un semn rău

cât o minte zdrobită

nu și nicicum, niciodată

ca mai ieri, nici în gând

suntem toți scamele aceluiași giulgiu

sub piciorul greu și fierbinte

al unui văzduh argilos

Fără milă! Fără milă!

nemilos univers

pui vitreg și crud al Tăvălugului

mă-ncearcă groaza că pasul

e cel mult făcut

pentru bătutul pe loc