De ce femeia asta,
așteaptă să-i pun lumânări, în fiecare colț
în care și-a înghemuit visele? A trecut peste iarna cea mai grea din tinerețea ei,
și iat-o, alergând, cu jumătate de inimă. Cealaltă jumătate i-a obosit.
Acum și-a legat iubirea,
ca o molie în care s-a uzat întunericul și zboară mai departe.

Nu mai are nicio teamă, tot ceea ce a fost scris despre ea, a uitat.