1.



să știi, domnule cu pălărie gri,
dragostea mea-ți cântă sincopat din plăcere,
nu-i un ceva din-adins făcut,
unde stau eu, îndrăgostiții din blocul meu,
își cară mobila pe scări 4 ore pe zi, stabilite dinainte,
asta să-și vindece dragostea ușoară ca un parfum,
uneori îi aud cum cântă, sclavi pe scările de bumbac,
cel ce stă mai sus muncește mai mult
pentru că dragostea lui are o greutate abia simțită,
să știi, domnule cu pălărie gri,
te iubesc pe tine și să nu te superi.























2.




spune-mi domnule cu pălărie gri ,
cum ar fi dacă mi-aș capitona furiile,
în drum spre tine să vizitez un câmp gol,
să fac o șeptică, să fur un cățel fără stăpână,
să pocnesc din degete și toate etichetele să-ți semene,
cum ar fi, domnule cu pălărie gri,
dacă frumusețea s-ar cartografia
și-aș fi capitala vreunei țări în plin război civil, nimerită,
ce s-ar întâmpla dacă la nunta mea ai fi doar invitat
și-n drum spre rochia mea, domnule cu pălărie gri,
s-ar face că pliurile deznădejdilor tale vor râde cu sughițuri,

nu-i așa, c-ai ciocni o singură dată,
ai face o singură poză cu zâmbet și-ai pleca,
nu-i așa ?
















3.

se prea poate domnule cu pălărie gri
coarnele cerbului matur să semene umerilor tăi
rotunjimea așteptărilor și pocnetul ce înspăimântă
ca șuieratul păstorului deasupra celei mai scurte zile

se prea poate să fim rude apropiate
în sălbăticie fricile sunt la fel, sunt goale
nu mi-o lua în nume de rău, îți spun asta tristă
ca o fereastră ce se deschide într-un zid,

dau din cap afirmativ din obișnuință,
sunt frumoasă, mi-am luat ojă turcoaz,
ar fi păcat să se bucure alții,
când tu doar deasupra sprâncenat…
aș veni ca o ghicitoare cu cheie ușoară,
aș merge cu tine și la meci, numai că:
eu nu scuip semințe, nu înjur și țin cu cine vreau.

În plus, sunt răcoroasă și ușoară de purtat..


















4.


În noaptea de 21, să știi că te-am visat, se făcea că
Oamenii, unu câte unu, îți căutau, încăltămintea,
portofelul,vitele,mâinile, bunicii, nr.de telefon,
vestonul, șira de coceni, masa la care ai mâncat copil,
furtunile, timbrele, puii de rândunică.,
domnule cu pălărie gri, îți căutau unii gestul
acela în care ești generos, eleganța ochilor, răsadurile,
fruntea, prin iarbă îți căutau banii, pantalonii,
serile când strângeai din dinți sub curea,
tricoul lui Hagi galben cu număru 10,


eu, trăsesem la sorți să caut cheile casei,
să putem intra.



















5.

Am fost lacomă, domnule cu pălărie gri,
într-una dintre dimineți m-am trezit eu mai devreme ca soarele
am fost lacomă, măcar spinarea să-ți luminez eu,

acum o să-mi mut țărmurile mai la vale să nu ți se ude pulpele,
am fost lacomă., acum o să se termine totul,
dar să știi, domnule cu pălărie gri,
eu de mică, când îmi puneam uniforma,
visam să te îndrăgostesc, îți pusesem și nume,
te strigam Filip domnule,
sper să-ți placă.



























6

să știi, domnule cu pălărie gri,
că pe la două dup-amiaza, când femeile
erau ciucite prin grădină, trei îngeri găsiră
în iarbă un ban de aur,
în total șase genunchi începură a se dușmăni,

mie, de obicei, nu mi-e drag să întristez oamenii
da plecai de pe loc așa bezmetică, se îngrijora lumea
din pricina mea, ei mă știau pe mine ținând calul de nări

să știi domnule cu pălărie gri, din pură coincidență
umbla în ziua aia și doctorul prin sat
și-ntreba pe la vecine, ați văzut-o pe aia bezmetică
demult caut să iau pulsul unei inimi de cenușă
și praf.
















7.

Caruselul, domnule cu pălărie gri,
seamănă mult ceasului meu de mână,
o funie cu doi copii mi-au dat să mănânc de post,
în loc să mă lase să zbier,
pentru că aia frumoasă s-a atârnat de gâtul tău,
cu patru lalele galbene în mână.

La nunțile oamenilor de acum înainte
voi merge îmbrăcată într-o singură corabie
mă voi uita la lună și nu voi clipi,
voi vizita numai caii cei roșii,
și te voi primi înapoi stând în cel mai patetic profil,
numai să vii tu cu privirile călcate
impecabil.

























8.

Știi ce-ar fi frumos, domnule cu pălărie gri,
să avem o barcă mare cu motor
și cu aripi mari de condor
cu zbaterile largi și line
și de mai trece unu de-ntreabă,
che pasa cabron ? să-i răspundem amândoi;
el condor pasa, și să ne-apuce râsul.

Știi ce-ar fi chiar frumos,
barca asta a noastră domnule,
șă aibă balcon cu flori în glastră
prin care vântul să-și facă freza,
să-i compătimim pe cei ce ai o viață banală
ca polițiștii din filmele americane
cu gogoșile lor cu tot.

Frumos ar fi de ne-am căsători.















9.


Stau frumoasă, cu mâna la frunte, domnule cu pălărie gri,
și clopoțeii gleznelor mele se tânguie zorilor Companiei Maritime,
drăgăstoasă adorm pe țărmuri la tine cu visarea,
deseori într-o barcă mi se decolorează suflul
și-așa, încet, trupul meu își termină zbaterile ca în filmele mute.

Acum port aparat dentar și părul de pe frunte
mi se îndreaptă înspre urechea mea dreaptă,
o să mă recunoști, sunt cea care te va dori până și-un minut roșit.

Stau cumințită și ascult zâmbetul tău îndrăgostit
și vântul ce-ți fâlfâie dorul oriunde-ai fi,
oftez din ce în ce mai deasă, sunt verde mândră,
rochia mea plânge până la pământ.

Domnule cu pălărie gri, mi-e frică să nu te risipești
prin luna mai a altor timpuri, ținuturi, femei,
mi-e frică să știi, domnule cu pălărie gri, mi-e tare frig și frică.