Cei care nu știu de noi
vor propovădui ca falșii profeți
deschizând cale liberă spre moarte,
promisiunile lor bântuie pe drumuri.

Noi stăm închiși în singurătate,
înflorim în palme mugurii pământului
oasele pocnesc la încheieturi
le palpăm să nu doară
alungăm din genunchi frigul.

Retrăim vremurile de altădată.

Toți care suntem pe niciunde
avem în gând soarta și hainele grele
pe care le suduim în cuvinte.

Mai marilor plătim taxe pentru libertate
vor și pentru dreptate,
una fără alta spun ei
nu se poate...