cu mâinile rupte în bătaie
umblată cu ciudă
își linge luciditatea
aude rămășițele de la ultima împărtășanie
îngropată în lupte și fanfare adormite
în altă parte a casei

e o ploaie comună
în mijlocul căreia toți cetătenii
sunt invitați să moară
nu a reușit să încapă într-o jumătate de groapă
are nevoia sfertului de gură academic
în care ne-am uitat avorturile și crizele de nervi

ce tupeu pe trupul care a învățat să-și deschidă ușile în sensul acelor de ceasornic
un dialog obsedat sexual
transcris dintr-o limbă moartă
aflat în gândul obsesiv compulsiv
al unui tratat de pace
peste care latră câinii