În partea cea mai isteață
închisă-n contur de os,
liniște nu există

doar prefaceri urcătoare,
sub semnul spiralei
hrănindu-se cu ispitele gândului.

Cât poate să fie înaltul
de nu-l putem vedea
cu nimic?
Și cât de adânc poate fi adâncul
de nu ajungem la el?

Doamne,
totul se naște atât de abstract
în circumvoluțiile crierului
oricum nefolosite
și timpul se grăbește...