mai picură câte-un fulg de nea
dar omătul așezat ne sugrumă deja de gât
ambulanțele nu mai ajung
un avion a supraviețuit cu doi îngeri plată
lupii mănâncă oi
albul e o mască a pământului
cel de obicei negru cu verde
urlu!
un vânt turbat și-a dat întâlnire în mine
și urlu.
femeile străzii își așteaptă în tăcere clienții
dorind a spăla cu mir picioarele cristului
spre mântuirea sufletului lor
aburcat pe aripile păcatului
sunt frumoase din ispășirea lor prin păcat
și mai sunt multe tăceri izvodite din tăcere
ce nici o esență din lut la gura sobei
nu le poate cuprinde
că uneori îmi vine să strig spre dumnezeu
doamne l-ai renegat pe israel
dar pe noi de ce ne-ai uitat
în tăcerea morților