spațiile au drept măsură ceruri, multe
adunate ca fustele țigăncilor, foaie peste foaie
pluridimensional, le spunem sec cu iz de absint
spațiile sunt perverse în relația cu timpul
acel cățel jigărit urmarit veșnic de-o soartă perfidă
numai noi definim albastru orice timp
este comod, indecent și amoral, dar simplu
relația spațiu/timp are forme bizare care
trec prin ființa noastră lăsând urme sângerânde
ne vindecăm cerșind îndurare sorții

e-o falsă vindecare, e-o durere cronică, surdă

am să asmut haitele de necrofagi ce pândesc la răspântii
să-mpresoare iatacul viselor noastre moarte
să sfâșie dorințele unei lumi nesfârșite
unei lumi predestinate dar niciodată măsurată
corect