pe față doar nepăsarea
se ștergea uneori cu mîneca
să și-o ascundă
faptele cîntăreau greu
dar gîndul că cea mai grea povară
trece odată cu moartea
îl reîmplinea

era prietenul meu
simțeam asta cînd tăceam
la o bere

butonam ore în șir telefoanele
ne trimiteam mesaje
rîdeam împreună

în vinerea aceea nu am mai rîs
„l-am ucis pe John Palidul”
ne-am privit în ochi
pe față doar nepăsarea
a trîntit telefonul și țăndările
îmi răsunau în urechi ca într-un film rulat
cu încetinitorul
s-a ridicat de la masă
și s-a dus

mi-a rămas fața lui ștearsă cu mîneca
și golul din stomac
tot mai mic cu fiecare an
se va constrînge la nivelul bosonilor
și va fi un big-bang