Se înfruptă din avutul mulțimii
cu supra îndestulare,
între două mese,
se mănâncă unii pe alții,
cei ce se simt mâncați
căută nervoși alt os de ros.

Mulți își redobândesc repede pofta
din amestecul de mirosuri,
iubesc femeile ușoare;
își ling împreună degetele,
și-i proclamă pe ceilalți nesăbuiți
din ceata profitorilor.

Degeaba își vindecă rănile vechi,
mie nu-mi place nici o durere,
casa în care se consumă trădări
are ferestrele murdare.

Teama săriturii peste hopuri trece,
oamenii scăpați din îmbulzeală;
nu mai aud niciun ecou.
Ca un blestem din peșterile iadului,
femeile ce calcă strâmb
podesc sufletul cu marmoră,
ceilalți ce nu știu să se roage
și-s fără smerenie
când se întâmplă necazul
învăță de la săraci
și repede uită.