Visăm, ne dorim, gândim destine
Acest șir de emoții ne întreține.
Vrem să accedem, accedem că putem
Dar ne blocăm deși nu vrem.
Nu toate visele sunt singulare
Ba, cele mai multe sunt comune
O știm amândoi, n-avem a spune,
Deși prea des le generăm bizare.
Și astfel, din armonia prea dorită
Se naște o tristețe adormită
Toate visele, cândva brăzdate
De speranțe nemăsurate
De ele gândurile de libertate
S-au transformat deodat` în vise coagulate.
Nimic nu merge, totul e rece
Sufletul gol, e prins în ridicol
Tu încă speri, ca și mai ieri
Când a rămas, doar tristul glas
Al clipelor uitate, al clipelor deșarte
Totul e doar împletire de vise coagulate.