s-au târât cu rănile deschise
să-și salveze colegii de moarte
au făcut scut din propria lor teamă
pentru o șansă de supraviețuire
așteptată de oriunde

era atâta dezolare și atâta încredere
încât cu cerbicie au învins
frigul și zăpada
suflându-și în ceafă
respirând focul aprins

oră după oră
știu să nu moară vorbindu-și
se făcea noapte și ceață
târizul și spaima amenința,
vin salvatorii...