Te caut ca într-o hartă peste care a venit un cutremur și
a rămas nimic de înțeles.

Tremur cu o forță neobosită,
aș putea să mă împiedic de zâmbetul tău și să doară.
Goliciunea noastră a traversat frigul.
Ai putea să mă uiți, ca un trup elegant care trece prin toate hainele. Ai putea să faci
din singurătatea asta o dragoste,
pe care s-o port în toate zilele cu vânt și să nu-mi fie teamă
că ceea ce-mi lipsește mai mult ar fi o slăbiciune.

Mă faci să te iubesc,
și să uit despre asta. În fiecare zi o nouă dragoste
numai cu tine.