Dormeau apusuri
galbene portocalii
pe cerul plin de stele gri,
un vuiet slab cu mugurii de vânt
îmi aduceau o noapte neagră pe pământ
un felinar lucea precum un cânt
la poarta casei tale, eu zăcând
iar câinii îmi lătrau în gând,
precum o simfonie de demult
ieși iară tu, frumoasă fată
să îmi deschizi această poartă,
căci frigul ce îl simt în oase
s-a întrupat precum o oaste
între pereții albi, lăptoși,
de mucegai voluminoși.

și am să-ți cânt
în prispa casei tale
înghemuit, pământ
precum o floare.