cu atât mai puțin mie
cum aș putea să-mi scriu dorințele fără să am o bucată de cer pergament
o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară
multă durere scoasă din râsul profesional al clownului
un pic din pirueta pământului un flux și o tandră aureolă
două valuri de nisip și o balenă eșuată
sirene chemându-mă niciunde cu disperare
și doar un singur sfârșit de lume
din când în când un dezastru pe post de știre
în locul desenelor animate nimicul din spatele nimicului
precum o dovadă că se poate număra infinitul
cum îmi pot număra și eu viețile
(cele care nu au fost poate și pe cele care nu vor mai fi)
......................................
cine știe
poate că o scrisoare îmi pot permite
chiar dacă la urma urmei nu am timbru nici cutie poștală
și nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul într-un plic