am bogății de lanuri de zăpadă
și brâul mi se strânge-ntre haremuri
dar ața vieții mi se prinde-n ghemuri
în fața coasei ies tiptil cu spada
ți-aduc mănunchi,flori de iarnă,-iubito
s-a dezgheșa din noi, alert, tot gerul
și va sosi pe-aripi de stele îngerul -
a Domnului statuie ai lovit-o
Eu mă încarcerez într-o mansardă
uitând de tot ce-mi este împrejur
și în sfințirea cea filozofardă
pot să plesnesc din bici ori să înjur...
dar poate-odaia-ntreagă ca să ardă
veciei să nu-i fiu tălmaci . vă jur!