Am multe de spus în lumea asta
Dar sper ca nu și banale, cum uneori este ea.
Nu de puține ori mă gândesc la starea
Acea trăire pe care o simt pentru orișicare
Că este om sau este pom, că este floare sau paloare
Că este vânt sau adiere, că este nor și-n nopți mistere.
Mă simt îndatorat moral față de părinți
Pentru tot ceea ce au trudit cu suferinți
Mă simt responsabil întru-totul pentru copii mei
Ce clipă de clipă încearcă să urmeze pașii cei
Ce le-au fost trimiși să-ndrume, firave destine ce cu nume
Vor ști să-ajungă acolo sus, unde țintesc, e drumul pus
În fața lor cu-ngăduință, dă Doamne minte și cu chibzuință.
Mă încearcă starea de respect nemăsurat pentru trecut
Pentru profesori, colegi, prieteni și tot ce-am avut
În viața mea a mai străbate, cu stropi de rouă după Marte.
Condescendența mea acum, e multul mult găsit pe drum
De-a lungul vieții ce s-a scurs, căci nu mai e prea mult de dus
Când va veni ea vremea doar, să reintrăm în pântec iar
În care Domnul să ne țină, de-acum în veci, mii ani lumină.