deșteptat
de țârâitul ceasului
apa-mi fierbe în stomac
o convalescență
bunica deschide becul și ne udă
cu aghiazmă
deșteptarea din pătuț
cu alina și dănuț
o amintire la care ajung
traversând labirinte de gheață
alergând pe oasele străbunilor, eroilor
cernute de cineva din nori
spre autobuzul unei curse neștiute
în care te urci crezând
și doar crezând cobori
îți bate inima, abia l-ai prins
te obsedează o idee ce nu crezi că o gândești
sentimentele, îți spui, sunt doar crâmpeie
de vis
persistente-n veghe