ce te ține în picioare ?

un țipăt o săgeată
proful de matematică
și el strigă și aruncă cu cretă

e un stuf prea adânc
viața
îmi pierd picioarele
mamă


și cade în fața mea un perete
nu
nu plânge
așteaptă
așteaptă
stuful sus încet și drept
peste umbra
aceea
trec muștele peste noi care stăm așteptând vara
vara aceea
albă și lungă

râde un om care trece
face cu mâna prin aerul lipicios de caldul acela ce-ți stă în gât
bucăți mici cristale între ce se vede și ce se aude


mamă mă dor pașii nemerși
mă doare burta
mă doare
a murit bunicul

stuful trece printre aripi
se lasă peste ciocul ibisului

e roz bonbon ochiul ce ne vede

mamă

doar eu printre pietrele mari
nodurile țin loc de oase

cerul n-are nevoie de picioare

zborul este o cărare pentru cei înceți
el
te tine in picioare