acolo înăuntru se ascundea , da , era acolo…
cine știe să citească în ochi , în priviri
în clipiri, în lacrimi, în gene
plânge

în timp, ochii vor privi în riduri,
dar înăuntru tot proaspăt va durea…
pentru că mai ieri ieșeam în curtea din spatele blocului
și ne jucam împreună de-adevăratelea
până noaptea târziu
când luna și părinții ne chemau la culcare
pe rând

mă orbeau țipetele tale de viață
mi se încarnau în suflet și își cereau cezarul
în tăcerea mea ne scufundam
spre abisul purității infidelității clipei
ca o sită de azi spre nicicând
spre nicăieri și oriunde

astăzi unele cuvinte nu mai au cerneală
au obosit și s-au rătăcit de noi