agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-21 | | de ce ai venit? am întrebat vântul ne-a suflat paharele de plastic în care am băut cafeaua eram la o masă în centrul vechi al orașului undeva la mare adâncime acolo pe unde trec insecte peste bănuți de aur și poți găsi într-o fântână secată o pălărie atât de neagră încât ar putea să o poarte doar umbra ta și totuși tăcerea năștea buze crăpate de sete și dor în larg un vapor scârțâia sub valuri de ce ai venit? am țipat reflectat de vitrine începuse furtuna toate erau dărâmate sau sparte mesele umbrelele chelnerii stâlpii de iluminat amintirile se întuneca o talpă imensă urma să ne strivească fii atent! ar fi strigat oamenii arătând cerul dar era pustiu pe străzi l-am apucat de guler m-a lăsat să îl apuc de guler l-am privit în ochi cu ochii ei dar nici asta nu l-a clintit în cealaltă cameră mama era dărâmată bucată cu bucată de o bilă imensă copil fiind piteam grenade printre acadele dar acum nu le mai găseam în miile de buzunare transformate în pungi pline cu sânge altele erau iremediabil pierdute sau uitate prin camere de hotel deseori mă încurcam în fitile de diferite culori dar acum nu le găseam am transpirat de nervi poate și de bronșită l-am scuturat de gât uneori semăna cu mine de ce ai venit? m-a întrebat cu glasul meu speriat i-am dat drumul la guler l-am privit năuc cum cade din avion cum se învârte în aer spre pământ cum trece prin nori încercând ironic să facă îngeri în zăpadă bila dărâma zidul de la poli aș fi vrut să mai am alte o mie de brațe să le stivuiesc peste urechi pe toate toate toate să nu o mai aud cum lua vocea cărămizilor strivite să nu mai aud piloții siamezi din carlingă cum cădeau de acord la situația asta pentru prima oară în o mie de ani de când îi știu m-am ghemuit lângă huruitul avionului bila trecea prin mama formată acum din valuri inima mi s-a lipit de bilă și m-am bucurat era tot ce am putut face am adormit rezemat de dulapul care îi păzea sufletul m-am visat copil alergam pe maidane pe sub o bilă care ardea ca un soare nu vedeam dărâmăturile muștele și caninii din văzduh din care picura sânge peste pietriș dar eu cel care acum visam vedeam tot nu am spus nimic copilului care se oprise în fața mea gâfâind și începuse să mă ia de guler să mă întrebe
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate