Am trait un necunoscut,
când a fost primul sărut,
când m-am uitat timid
la tine înger splendid.

Fiecare plecare de lângă tine
se-ndreaptă spre o revenire,
căci buzele și limba ta...
căci tu și privirea ta...
îmi încălzește mie inima.
Iubito
vino iar încoace
uite
sentiment ce face
lungi povești din seri
nelimitate placeri
iubirea!

Tu stea nemuritoare,
de dor nu mai am stare...
mă uit năuc spre stele,
ești in visele mele.

Hai să vorbim despre nimic,
să gândim un zero anonic,
creație plină de aberație,
o constelație de inspirație.

Cu-n farmec blând de iubire,
vom da clipei nemurire,
să ne căutăm menirea printre stele,
noi iubitori ai eternelor dileme.

Și sorb clipa ca pe-o licoare
și fac din ea o sărbătoare,
până ce eternitea se va sfârși,
că trăiesc din iubire-n fiecare zi

Și mi-am găsit o muză,
a versurilor mele călăuză,
doar tu în propria-mi gândire,
să te iubesc îmi stă in fire
și trăiesc din fericire...
sunt clipe fericite,
clipe-n doi trăite!