Fumam spinii trandafirului îmbujorat de berea blondă
În timp ce bruneta mă invitase la un somn ușor
În preajma Paștelui cu mult timp înainte de
Viscolul pâclos prin care numai flori din leduri
Roșii și aprinse mai veghează atent gândurile uzate
De atâtea amintiri construite din dendrite și axoni
Imuabili și bătrâni care scrumează la capete cenușa
Pe care mi-o pun în cap zi de zi
Fără niciun folos pentru zilele ce au trecut repede
Pe poteci mânjite de sputa năpârcilor ce miros ca pansamentul
Pe care doctorul mi-a scris fișa de externare deși
Rezultatul de la autopsie a ieșit foarte prost
Dar eu nu mor vara asudat de atâta viață
Ci a doua zi după viscol când e ger
Ca să mă înjure groparul că i-a înghețat mâna pe lopată