Stau la umbra unei arme de foc
un braț în plus pentru siguranță
de care nu mă folosesc.

Te privesc în unghiul mort
cu ochiul incantat
înlăuntrul tău,
supusă misterului conștiinței
într-un câmp energetic

Nu știu de ce trebuie să te ferești
și cât poți să absorbi
din cuvintele recitate de stele
într-o îmbrățișare cu timpul
în final când se nasc ideile
și de unde vin?

Poate din iubirea aproapelui.