Pe uliÈ›ã
nu se vede nimeni
care sã mai vinã
s-au dus, departe,
la oraÈ™ .

Și-au uitat prispa,
lingura de lemn
castronul
biserica
unde au aprins o lumânare
învãÈ›ãtorul
ce i-a învãÈ›at o rugãciune
dar È™i zãvoiul
primelor iubiri.

În fața porții
mâinile care le-au protejat copilãria
simt nevoia de iubire
dar azi, ca și ieri,
dar ca și mâine
cerÈ™esc milã
dar nu gratis
oferã lacrimi, suferinÈ›ã
poate aud și ei
și se întorc
chiar dacã azi
sunt îmbrãcaÈ›i
în catifea.

Pâinea mucegãitã,
cartoful copt
o canã cu lapte
le hrãneÈ™te bãtrâneÈ›ea
pe umeraÈ™
stau hainele curate
ei știu
Dumnezeu nu i-a uitat.