umbrele trecutului tău
au o mie de ani
și culoarea chihlimbarului verde,
merg tăcute în pasul piticului,
pendulând între două lumi,
două iubiri, două vise neterminate încă

umbrele trecutului meu
nu își numără anii în riduri,
sunt străvezii de-atâta dor ne-mplinit,
adorm mereu
într-o clepsidră ciudată
pe care nimeni
nu o mai întoarce demult

umbrele trecutului nostru
încă nu au culoare și dor,
nu vor să se nască
înainte de a-i cere nopții să redevină
ziua aceea în care
ne-am peticit atât de perfect universul
unul-altuia.