Nu îndrăznesc
să mă confesez destinului
să îl întreb
despre conexiunile viitorului cu prezentul
în schimb îmi proiectez în viitor
substanța profețiilor
pentru a-i da conținut concret
și a mă lega de el cu funiile rezistente
ale premonițiilor
pe care urcă din prezent
un taumaturg
care trăiește pe partea cealaltă a ființei

Pe partea din față a ființei
stau răsăriturile repetate peren
fiecare răsărit naște un entuziasm
vindecător de ipohondrii
pe partea din spate a existenței
stau apusurile succesive și continue
în orizonturile lor sunt îngropate
visele, crezurile, ambițiile
și eliberate nocivul, nefastul și anostul

Între față și spate
există un teritoriu de tranziție
prin care se mișcă frumusețea logodită cu urâtul
liricul zâmbind întrupat în poezii
amăgirea diluată în evanescență
patimile cu fluxuri și refluxuri
dreptatea înnobilând trăirea religioasă
și toate aceste elemente estetice și morale
coexistă în poet

Nu mă mai uimește nimic
m-am acomodat cu prostia altora
răutatea oamenilor este o oglindă
pe care o poartă pe piept
și-n ea se reflectă ceea ce este josnic și infam
bunătatea s-a prelins din lăuntric
și a devenit preș călcat în picioare de indivizi

Contemplu indignat lumea defrișată de mistere
cu oamenii ce se târâie prin tina eșecurilor
sub pielea lor parfumată trăiește fericit un demon
și aș vrea să inversez totul
să văd ce iese.