Roiul uman e pregătit
În matca sa tot celulară
N-a mai rămas niciun smintit
Afară din ea cloaca milenară.
Se freamătă gânduri perverse
Tot ghemotocul e-n mișcare
N-au mai rămas decât mirese
Ce tot rostesc în gura mare:
Voi cuib de viespi umanoide
Ce suflet vă lipsește și mai mult
Lăsați eternitatea ce va prinde
Al nemuririi chip pierdut de lut.

N-a mai rămas niciun loc liber
La răscolirea plină de dezgust
În tot vacarmul viermuirii, Luther
A conceput și ultimul combust.
Tristețea omenirii e-n pudoare
Rar mai zărești speranța vie
În cuib de viespi nu crește nicio floare
Ea omenirea e pe punctul de a fi dilie.
Voi cuib de viespi umanoide
Ce suflet vă lipsește și mai mult
Lăsați eternitatea ce va prinde
Al nemuririi chip pierdut de lut.