agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-14 | |
S-au convenit: tema "Părinți (mamă, tată)", titlul "Fiul risipitor" și versul de plecare: "Sunt, mamă, fiu risipitor".
În rest, autorii au scris independent, fără a se consulta. Sunt, mamă, fiu risipitor; mi-am risipit și dragostea și anii. Am bătut pe la toate ușile inimilor; nimeni nu-i acasă. Uscate sunt buzele mele de arșița atâtor nesăruturi. Am plecat cu aripi de-acasă, m-am hrănit cu visuri; acum mi-au rămas numai roșcove. Uneori, seara, îmi amintesc apusurile pe după dealul nostru. Ah, mamă, a fost o vreme când vedeam numai răsăritul. Tu ce mai faci? Lacrimile tale sunt la fel de sărate, la fel de tăcute ca inima mea bătând pentr-o dragoste nemărturisită? Mă voi întoarce, mamă, dar nu-ți vei mai recunoaște fiul. Sunt atât de bătrân, mamă și port în inimă ca-ntr-o raniță cenușa înstrăinărilor. Să nu-i spui să nu-i spui tatei să taie vițelul cel îngrășat! Fă numai focul în odaie; mi-e dor să văd lumina flăcărilor cum joacă pe pereții albi văruiți de tine înainte de Paști. Nici să nu nici să nu tocmească lăutari - ce folos? – Vreau numai să-ți aud ție cântecul acela pe care mi-l cântai când eram în leagăn. Așa să faci! Așteaptă-ți, mamă, fiul risipitor, căci el se va întoarce… … într-o zi. Florentina Loredana DALIAN Slobozia, 13 martie 2014 Sunt, mamă, fiu risipitor te aud și te văd de peste mări și țări îți trimit vederi din colțurile lumii cu scris mărunțel, ca să încapă mult M-am îndepărtat, mamă, și abia acum te simt mai aproape te văd într-o lumină caldă, crepusculară necăjită că ne-am împrăștiat, că ceva nu e bine cum ne uităm la fotografii înrămate Sunt, tată, fiu risipitor ca lăcustele au trecut peste mine anii conștiința mea spălată în ropote de ploaie e mai curată ca niciodată „Fii bărbat” – ziceai tu – „O să fie bine” și a fost, și este Așa că nu tăia încă vițelul cel gras abia am mers jumătate de secol și mai pot merge și mai pot face lucruri minunate Marius STAN Washington DC, 13 martie 2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate